Totalul afișărilor de pagină

duminică, 26 decembrie 2010

Sirinx: dacă mă citeşti

Sirinx: dacă mă citeşti: "citeşte-mă singur fără nerv fără patos în şoaptă ca pe o taină şi nu căuta înţelesuri ascunse cuvintelor mele lasă-te cuprins ca şi cum te-..."

luni, 13 decembrie 2010

Gânditorul

Vezi tu Bia, fată dragă, singur pe televizor, Kitt e astăzi gândior.Nu doreşte să se joace, nu bea lapte, nu vănează, nemişcat precum un sfinx, pur şi simplu meditează şi se-ntreabă:
De ce baba are moş? De ce moşul are barbă? Cum aduce dimineaţa, pintenatul de cocoş? De ce soarele e galben? De ce creşte-n curte iarbă?Cum şi de ce zboară raţa? De ce oul nu-i pătrat?De ce laptele e dulce, nu sărat?
-De ce scăfârlia lui se întreabă-atât de multe, nu cumva a fost în curte?

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Bancuri

Bancuri

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Alma nu minte

Alma nu minte.Nu poate, chiar dacă-ar vrea, ar trăda-o chipul.Nici ea nu ştie de ce...poate din comodiate.E obositor să fii mincinos(crede ea),să ţii minte minciunile pe care le-ai spus, pentru a nu te da de gol şi e groaznic să judeci oamenii după sufletul tău, când tu minţi.
De aceea, când miroase minciunile care îi sunt adresate, se simte de fiecare dată, trădată.Iar ele sunt multe,prea multe pentru a le ingnora.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Alma fumează

Alma fumează.Pe un scaun, cu genunchii la gură, în bucătăria ei minusculă, aproape a uitat de ţigara cu totul albă, aflată între degetele mâinii ei stângi.Scrumul nefiresc de alb şi de lung strâns la celălalt capăt al ţigării e doar un semn că ea, Alma e bântuită din nou de gânduri deloc plăcute .Cel mai des şi mai aprig, o bântuie întrebarea "Ce dracu caut eu în viaţa mea?" Nu ştie să îşi răspundă.Din cănd în când trage cu încrâncenare în piept fumul şi tot amarul strâns de-a lungul anilor.Are senzaţia că, la un moment dat în trecut, trecutul ei cel atât de fără culoare, a luat-o pe drumul greşit şi regretă .Acum este târziu, poate nu prea târziu, dar are totuşi o vârstă şi teama că nu va putea să se rupă de tot calvarul ce reprezintă acum viaţa ei.
Viaţa ei...Cel mai amar îi e gustul pe care îl dă certitudinea că nu mai iubeşte bărbatul de lângă ea.
Nu mai poate.A luptat ani de-a rândul dar în cele din urmă a obosit şi azi nu-i mai pasă.Se simte pustiită, irosită şi nu înţelege mecanismul draconic care face ca doi oameni să convieţuiască chiar dacă sunt două jumatăţi a două sfere distincte.
Alma fumează şi-n fumul ţigării se ţes întrebări ale căror răspunsuri tot ea le va ştii cândva, poate măine, poate la vară, poate în viaţa de apoi.

marți, 9 noiembrie 2010

indigo

rutina e un ocean indigo în care au ingheţat geamandurile

e iarăşi luni şi mă simt de parcă

săptămâna mea ar avea şase zile de luni

şase zile de luni şi-o portiţă

în care mă opresc să-mi număr toate tăcerile

aduse ofrandă unui zeu nenăscut doar visat

doar dorit de un suflet pierdut

duminică, 17 octombrie 2010

Mistral 1

Mistral intră în camera sa furtunos, lăsând uşa în urma lui să se trântească.Se aruncă în patul aflat şi aşa în dezordine şi se lăsă pradă plânsului.Tatăl său ii spusese de nenumărate ori că bărbaţii nu plâng dar, nu se putea abţine, nu de data asta şi la urma urmei de când un băiat de doisprezece ani e considerat bărbat? Era pedepsit...din nou şi plăngea nu de durere, nici dintr-un moft de copil răsfăţat, nu! Plângea de ciudă şi de neputinţă.Ura din suflet momentele în care ei, adulţii considerau că el nu e în măsură să ia nici o decizie importantă şi hotărau ei totul .Ar fi vrut ca, măcar câteodată să aiba şi el un cuvănt de spus.Măcar câteodată.
Fără televizor, fără laptop şi fără telefon, odaia lui devenea o închisoare nemiloasă în care până şi culorile îşi pierduseră strălucirea.Nici nu voia măcar să mai privească in jur , continuă să plângă nervos aproape în tăcere .Adormi.


***
O senzaţie de furnici pişcătoare îi cotropea braţul drept şi capul părea că are în el o bombă cu ceas, gata gata sa explodeze dintr-un moment în altul.Dormise prost şi acum mintea lui era foarte confuză.Habar nu avea câte ore dormise, ştia doar că e noapte şi presimţea că somnul îl cam părăsise .Se dădu cu greu jos din pat cu găndul să aprindă lumina. În încapere nu era întuneric.De afară pătrundea lumina alb-albastră a unui felinar şi lucrurile din camera lui Mistral se distingeau binişor.Un pat de o singură persoană, şifonierul cu uşile larg deschise, ca nişte aripi gata de zbor, căteva poliţe încropind o mini bibliotecă şi biroul de pe care lipsea ...la naiba! lipsea calculatorul.Mistral îşi aminti de pedeapsă dar, criza de furie care-i guvernase ziua se epuizase complet, era parcă sedat.În drum spre peretele pe care se afla întrerupătorul electric se opri un moment în faţa şifonierului cu intenţia de a-i închide uşile.Întinse măinile spre ele cănd, o senzaţie ciudată îl făcu să tresară, parcă elecrocutat.Făcu un salt înapoi speriat şi în timp ce tămplele îi pulsau nebuneşte încerca să se încurajeze singur spunăndu-şi în minte că e de vină doar buimăceala şi somnul neodihnitor.Dar...nu era aşa.
Din oglinda mare, aflată pe una din uşile şifonierului, chipul care îl privea, deşi îi semăna leit, nu era al său.Primul gest care îi veni în minte fu acela de a-şi freca ochii cu mâinile apoi, dintr-un singur pas uriaş fu lângă întrerupător apăsând brutal, de parcă ar fi dorit să împigă peretele cu căţiva metri mai încolo.Reveni temător în faţa oglinzii . Chipul din oglindă nici măcar nu se mişcase.
" Oglinda asta e stricată", îşi spuse Mistral în şoaptă şi începu să facă tot felul de mişcări în faţa acesteia.Băiatul din oglină avea părul blond şi ciufulit, ca şi el;câţiva pistrui şi nasul cârn, ca şi el; era îmbrăcat în uniforma şcolară, ca şi el;dar nu avea julitura aceea naşpa pe care o căpătase în timpul încăierării de la şcoală, cea care încă îl ustura cumplit, cea despre care ştia că se află...unde se afla, chiar şi fără să o vadă.
"Cred că m-am lovit la cap, rău, da' rău de tot!"îşi mai spuse Mistral şi ...strângând cu putere pumnul drept, îşi luă puţin avânt, apoi, cu o viteză neaşteptată, vru să lovească dar... în acel moment, cu un reflex extraordinar, figura din oglină, cea care fusese atât de înlemnită, nu numai că pară lovitura dar, începu să râdă în hohote, cu un râs ce semăna până la confundare, cu cel al lui Mistral..
-Cine dracu mai eşti şi tu?! îngăimă, mai mult pentru sine,Mistral.
Eroului nostru îi plăcea să citească, adora literatura SF dar şi cea fantastică şi nu o dată, în scenariile lui secrete, făcuse călătorii în timp şi în spaţiu, se luptase cu personaje malefice, salvase planeta sau chiar universul.Nu o dată, se pierduse în lumea virtuală a jocurilor de calculator, dar acum ...acum nu mai ştia ce să creadă.Încercând să se lămurească dacă visează sau nu, începu să îşi ciupească măinile şi obrajii.
-N-are rost să te mai ciupeşti amice, sunt aici, aievea! Uite...dacă chiar vrei, mă poţi ciupi pe mine.Numai să nu fie prea tare.
-Bine dar, dar...dar cum se poate una ca asta? Am o tumoare pe creier? O să mor ca în filmul acela cu, cu...
-N-o să mori, fraiere! Linişteşte-te că nu o să mori! Sau cel puţi nu acum, nu din cauza mea sau a vreunei tumori.Apropos, nu sunt sigur că ştiu ce e aceea.
-Care anume?
-O tumoare...Ce-i o tumoră?
-Ia, ştii ce...mai scuteşte-mă! Mai bine spune-mi cine eşti şi cum ai ajuns aici?
-Sunt Shiro ! spuse băiatul din oglindă păşind peste un prag invizibil direct în camera lui Mistral.
-Shiro?!...ce nume e ăsta? Pare afi japonez si tu, scuză-mă, dar numai moacă de japonez nu ai.
-E prescurtarea de la Shiroko.Părinţii nostrii au avut o anumită slabiciune pentru vânturi.
-Ai noştri spui? Ai fiecăruia în parte?
-Nu, nu asta vreau să spun.
-Adică?
-Adică vreau să spun părinţii noştrii, ai mei şi ai tăi ...şi ai mei şi ai tăi, deopotrivă.

bancuri

- Cine a introdus acupunctura in tara noastra ?
- Vlad Tepes!

vineri, 15 octombrie 2010

Ramrods - Ghost Riders in the Sky

tema

Gigele, unde ti-e tema, intreaba profesoara.
- Mi-a mancat-o cainele, vine raspunsul fulgerator al acestuia.
- Gigele... sunt de optşpe ani in invatamant, chiar te astepti ca o sa cred porcaria asta?!?!
- E adevarat doamna, jur! A trebuit sa-l fortez, da' chiar a mancat-o!

miercuri, 13 octombrie 2010

blestem


Să ai iubite somnul agitat,

Sa mă visezi cu dor, neîncetat

Să mă murmuri, să mă îngâni

Cu mine-n sânge să rămăi!





Să îţi apar în fiecare gând

Să-ţi fie dorul greu, ca de pământ!

Şi să te ard Şi să te dor,

Să cazi la pat, să mori de dor!





Şi de vei vrea să nu mă vrei

Să te dezmierde ochii mei!

Şi de vei vrea să nu mă simţi,

Aroma mea s-o ai în minţi!





Dacă vei vrea să nu-mă auzi,

De glasul meu să te pătrunzi!

Şi să te bântui deochiat,

Pân' ce mă vei chema... de leac!