blestem

Să ai iubite somnul agitat,

Sa mă visezi cu dor, neîncetat

Să mă murmuri, să mă îngâni

Cu mine-n sânge să rămăi!





Să îţi apar în fiecare gând

Să-ţi fie dorul greu, ca de pământ!

Şi să te ard Şi să te dor,

Să cazi la pat, să mori de dor!





Şi de vei vrea să nu mă vrei

Să te dezmierde ochii mei!

Şi de vei vrea să nu mă simţi,

Aroma mea s-o ai în minţi!





Dacă vei vrea să nu-mă auzi,

De glasul meu să te pătrunzi!

Şi să te bântui deochiat,

Pân' ce mă vei chema... de leac!

Pact cu un zeu fără nume

vreau să pândesc
să-nţeleg
să învăţ
felul în care te strecori
elegant
printre gânduri
oricine-ar jura că ai fost acolo
mereu
în nopţile lăptoase şi reci
în după amiezele fierbinţi şi prăfoase
în dimineţile cu lună neştearsă

vreau să pricep
cum şi unde dispari
într-o clipă
când spăşită îţi caut
lumina de miere
în mine ascunsă
şi mă rătăcesc în mine străină
ca un haiduc în păduri
nepătrunse


paşii mei tremuraţi
strivesc struguri albi
din via propriei toamne
şi mă jur să împart vinul nou
pe din două cu tine
dacă mă-nveţi să mă nasc
şi să mor
elegant
împreună cu mine

Sete de vineri

gata
ţi-am încrestat numele
în spirala acestei zile
de aceea îţi spun fiu al Evei
dacă mă iubeşti iubeşte-mă azi
ţi-am înregistrat mersul peste
sonorul acestei file
mi-am suflecat liniştea
să fiu aproape de tine
de aceea îţi spun fiul al Evei
venit de departe
dacă mă doreşti doreşte-mă acum
căt mi-e încă sete de vineri

Nonsens

fără să te caut te găsesc
încrustat
la fiecare început de gând,
arzând ca o rană
tăcând.
fără să te vreau te caut
în fiecare filă de carte
rătăcind fără noimă-ntre stele
aproape departe
fără să te am te vreau
în fiecare noapte la tâmplă
să-mi înnegreşti şuviţa căruntă

Avatar

dimineaţa
ceaţă-mpletită cu arome de cafea
eu
răchita pletoasă crescută
la marginea ta

Memoria formei

azi nu mă dori deloc
doar umărul meu dezgolit fără să știe de ce
te mai caută

azi nu mă arzi
doar pleoapele mele închise înainte de vis
te așteaptă