Emeric Imre - Oratie de nunta

Cristina Aguilera & Andrea Bocelli

indigo

rutina e un ocean indigo în care au ingheţat geamandurile

e iarăşi luni şi mă simt de parcă

săptămâna mea ar avea şase zile de luni

şase zile de luni şi-o portiţă

în care mă opresc să-mi număr toate tăcerile

aduse ofrandă unui zeu nenăscut doar visat

doar dorit de un suflet pierdut

Roxette - Fading Like A Flower (HQ)+ Lyrics

"BALADA TRECERII PRIN SPINI" - STEFAN HRUSCA

Ramrods - Ghost Riders in the Sky

Florin Chilian - Zece

definiţie

câteodată patetică

singurătatea are gust de mucegai şi

curge de-a valma peste toate cuvintele

ca un blestem ea miroase a ceaţă

lăptoasă şi deasă impregnată în veştmintele

lăsate în urmă ca un balast

singurătatea are o textură neuniformă striată

câteodată fierbinte cateodată de piatră

pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă şi fără culoare

singurătatea se tânguie în surdină

câteodată sublimă

maladie

funcţionez sacadat

îmi cresc noduri în gât şi pe pleoape în vene

o maladie la modă îmi spun şi înghit conştiincios

sigle vocale consoane reclame bizare

butonez



în fiecare zi la ora cinci îmi testez toate nodurile

le număr şi trec în revistă orice schimbare de ton

sau textură apoi le badijonez cu venin de cobră regală

şi mă întreb ce accident genetic a avut rezultat

mersul biped

recviem

se-ntunecă cerul se rupe
şi plânge în ropote
lacrimi amare şi mari

s-a dus înc-o mamă în ceruri

pe ritmuri funebre
se clatină plopii
poarta se tănguie
şi iarba şi vântul
în dangăn de clopot
se mişcă pamântul
orfani au rămas doi copii
în dangăn de clopot
se clatină zarea
şi turla cu cruce
şi zarzărul crud
de atâta durere suspină şi moartea

doar stele mai cad

inima

uneori
îngână acorduri de muzică folk
ce dacă e afonă
amurgul se varsă-n ape roz violet
în vreme ce ea
preţ de câteva sistole diastole
sistole
zdrăngăne fără pic de talent
baladele lui hruşcă

timp pliat

mărunte
fără lumină crisalide golite
cuvintele nu spun doar ascund
gânduri albite
timp pliat între riduri

Ursire

liră albă vers desculţ
presărat pe drumuri reci
şoapte prinse de urechi
cântec şi descântec mut
desfăcut şi răsfăcut
inimă de ciută bearcă
voce mică lacrimi rouă
şi în ochi ciob de cristal
să nu-ţi fie mintea stearpă
ci lucoare de opal

scâncet

ascult

scâncetul ploii bolnave de jale

mă cânt

dincolo de durere sunt eu

murmurând la-ntâmplare

cuvinte violet şi albastre

cu sensuri neclare

cuvinte rotunde sărate amare

dincolo de durere sunt eu

şi scâncetul ploii primordiale

Dincoace de pleoape

lumina albă zbatere de aripi
loveşte pleoapele
cufundate în lene
nu vreau să deschid
încă mă caut
şi dincoace e nevoie de mine

nu vreau să aud dimineaţa
sporovăind ca o precupeaţă
nici musca obraznică
cu aripi de plasă
nu vreau să văd lumea
sedată măruntă imună la viaţă
nu vreau să văd nici măcar
perna îngrămădită sub tâmplă

dincoace de pleaoape dealtfel
e încă nevoie de mine
şi culorile cântă