vreau să pândesc
să-nţeleg
să învăţ
felul în care te strecori
elegant
printre gânduri
oricine-ar jura că ai fost acolo
mereu
în nopţile lăptoase şi reci
în după amiezele fierbinţi şi prăfoase
în dimineţile cu lună neştearsă
vreau să pricep
cum şi unde dispari
într-o clipă
când spăşită îţi caut
lumina de miere
în mine ascunsă
şi mă rătăcesc în mine străină
ca un haiduc în păduri
nepătrunse
paşii mei tremuraţi
strivesc struguri albi
din via propriei toamne
şi mă jur să împart vinul nou
pe din două cu tine
dacă mă-nveţi să mă nasc
şi să mor
elegant
împreună cu mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu