Postări

Se afișează postări din octombrie, 2010

Mistral 1

Mistral intră în camera sa furtunos, lăsând uşa în urma lui să se trântească.Se aruncă în patul aflat şi aşa în dezordine şi se lăsă pradă plânsului.Tatăl său ii spusese de nenumărate ori că bărbaţii nu plâng dar, nu se putea abţine, nu de data asta şi la urma urmei de când un băiat de doisprezece ani e considerat bărbat? Era pedepsit...din nou şi plăngea nu de durere, nici dintr-un moft de copil răsfăţat, nu! Plângea de ciudă şi de neputinţă.Ura din suflet momentele în care ei, adulţii considerau că el nu e în măsură să ia nici o decizie importantă şi hotărau ei totul .Ar fi vrut ca, măcar câteodată să aiba şi el un cuvănt de spus.Măcar câteodată. Fără televizor, fără laptop şi fără telefon, odaia lui devenea o închisoare nemiloasă în care până şi culorile îşi pierduseră strălucirea.Nici nu voia măcar să mai privească in jur , continuă să plângă nervos aproape în tăcere .Adormi. *** O senzaţie de furnici pişcătoare îi cotropea braţul drept şi capul părea că are în el o bombă cu...

blestem

Imagine
Să ai iubite somnul agitat, Sa mă visezi cu dor, neîncetat Să mă murmuri, să mă îngâni Cu mine-n sânge să rămăi! Să îţi apar în fiecare gând Să-ţi fie dorul greu, ca de pământ! Şi să te ard Şi să te dor, Să cazi la pat, să mori de dor! Şi de vei vrea să nu mă vrei Să te dezmierde ochii mei! Şi de vei vrea să nu mă simţi, Aroma mea s-o ai în minţi! Dacă vei vrea să nu-mă auzi, De glasul meu să te pătrunzi! Şi să te bântui deochiat, Pân' ce mă vei chema... de leac!