Fiecare palmă deschisă, e o carte cifrată, Scrisă de ursitoare, sau poate de soartă. Uneori, palmele noastre cuminţi şi tăcute, Ascund în ele poveşti de nimeni ştiute. Fiecare palmă deschisă e o taină păzită, De zâne, în straie de lumină topită. Palma mea stângă, spre exemplu, e rugă aprinsă Închinată iubirii de prunci necuprinsă. Iar palma dreaptă, la fel de curată, e artă. Delicată, măiastră, sculptată în piatră. Palmele mamei, bătrâne, sunt doine duioase. Îndelung tremurate, de jale, dureros de frumoase. Fiecare palmă întinsă de lume, e punte. Spre fericirea formată din lucruri mărunte. O palmă în alta, sădeşte Câmpii Elizee, O palmă deschisă e mereu epopee