Postări

Se afișează postări cu eticheta muzică

indigo

rutina e un ocean indigo în care au ingheţat geamandurile e iarăşi luni şi mă simt de parcă săptămâna mea ar avea şase zile de luni şase zile de luni şi-o portiţă în care mă opresc să-mi număr toate tăcerile aduse ofrandă unui zeu nenăscut doar visat doar dorit de un suflet pierdut

DEFINIṬIE

Imagine
câteodată patetică singurătatea are gust de mucegai  şi curge de-a valma peste toate cuvintele ca un blestem ea miroase a ceaţă lăptoasă şi deasă impregnată în veştmintele lăsate în urmă ca un balast singurătatea are o textură neuniformă striată câteodată fierbinte cateodată de piatră pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă şi fără culoare singurătatea se tânguie în surdină câteodată sublimă

maladie

funcţionez sacadat îmi cresc noduri în gât şi pe pleoape în vene o maladie la modă îmi spun şi înghit conştiincios sigle vocale consoane reclame bizare butonez în fiecare zi la ora cinci îmi testez toate nodurile le număr şi trec în revistă orice schimbare de ton sau textură apoi le badijonez cu venin de cobră regală şi mă întreb ce accident genetic a avut rezultat mersul biped

recviem

Imagine
se-ntunecă cerul se rupe şi plânge în ropote lacrimi amare şi mari s-a dus înc-o mamă în ceruri pe ritmuri funebre se clatină plopii poarta se tănguie şi iarba şi vântul în dangăn de clopot se mişcă pamântul orfani au rămas doi copii în dangăn de clopot se clatină zarea şi turla cu cruce şi zarzărul crud de atâta durere suspină şi moartea doar stele mai cad

inima

Imagine
uneori îngână acorduri de muzică folk ce dacă e afonă amurgul se varsă-n ape roz violet în vreme ce ea preţ de câteva sistole diastole sistole zdrăngăne fără pic de talent balade

timp pliat

mărunte fără lumină crisalide golite cuvintele nu spun doar ascund gânduri albite timp pliat între riduri

Ursire

Imagine
liră albă vers desculţ presărat pe drumuri reci şoapte prinse de urechi cântec şi descântec mut desfăcut şi răsfăcut inimă de ciută bearcă voce mică lacrimi rouă şi în ochi ciob de cristal să nu-ţi fie mintea stearpă ci lucoare de opal

scâncet

ascult scâncetul ploii bolnave de jale mă cânt dincolo de durere sunt eu murmurând la-ntâmplare cuvinte violet şi albastre cu sensuri neclare cuvinte rotunde sărate amare dincolo de durere sunt eu şi scâncetul ploii primordiale

Dincoace de pleoape

lumina albă zbatere de aripi loveşte pleoapele cufundate în lene nu vreau să deschid încă mă caut şi dincoace e nevoie de mine nu vreau să aud dimineaţa sporovăind ca o precupeaţă nici musca obraznică cu aripi de plasă nu vreau să văd lumea sedată măruntă imună la viaţă nu vreau să văd nici măcar perna îngrămădită sub tâmplă dincoace de pleaoape dealtfel e încă nevoie de mine şi culorile cântă