Totalul afișărilor de pagină
joi, 12 februarie 2009
Motanul fraierit
Motanului aproape leşinat,
De vreo trei zile nemâncat,
S-a nimerit în fapt de seară,
Un şoricel să-i pice-n gheară.
Micuţ, sfrijit,ca vai de el,
Aproape îngheţase bietul şoricel.
Dar şi-a făcut curaj pe dată,
Rugându-se cu voce tremurată:
"Nu mă mânca, te rog frumos!
Căci nu sunt tocmai sănătos.
Abia ieşit din iarnă şi din gripă,
Nu sunt eu cina cea mai potrivită.
Nu ţi-aş ajunge nici pe o măsea
Şi-ar fi degeaba osteneala ta.
Mai lasă-mă să mă îngraş puţin
Şi vei avea răsplată un festin
"Motanu-l măsură cu ochi sticlos
Şi îl lăsă din gheară jos.
"Îţi dau răgaz până la Paşti,
Dar să faci bine să te-ngraşi!
"S-au scurs de-atunci mai multe săptămâni,
Când, după Paşti, în prima zi de luni,
Fugind spre gaura de la cămară,
Motanu nostru-l vede într-o doară,
Pe şoricel, acum mai gras.
Deci, îi strigă cu miere-n glas:
"Hei, şoricel fii de cuvânt
Şi lasă-mă să te mănînc!"
Dar rozătorul stând la adăpost,
Îi râse-n nas, ca unui prost:
"Din mine cină n-ai să vezi,
Ai fost un fraier să mă crezi!"
*morala: Multe promite omul, până ajunge la gaură.
marți, 10 februarie 2009
timp pliat
mărunte
fără lumină crisalide golite
cuvintele nu spun doar ascund
gânduri albite
timp pliat între riduri
fără lumină crisalide golite
cuvintele nu spun doar ascund
gânduri albite
timp pliat între riduri
marți, 3 februarie 2009
Ursire
Abonați-vă la:
Postări (Atom)