scâncet

ascult

scâncetul ploii bolnave de jale

mă cânt

dincolo de durere sunt eu

murmurând la-ntâmplare

cuvinte violet şi albastre

cu sensuri neclare

cuvinte rotunde sărate amare

dincolo de durere sunt eu

şi scâncetul ploii primordiale

Dincoace de pleoape

lumina albă zbatere de aripi
loveşte pleoapele
cufundate în lene
nu vreau să deschid
încă mă caut
şi dincoace e nevoie de mine

nu vreau să aud dimineaţa
sporovăind ca o precupeaţă
nici musca obraznică
cu aripi de plasă
nu vreau să văd lumea
sedată măruntă imună la viaţă
nu vreau să văd nici măcar
perna îngrămădită sub tâmplă

dincoace de pleaoape dealtfel
e încă nevoie de mine
şi culorile cântă

chivuţa

"îndură-te să îţi dea Dumnezeu sănătate
dumitale şi copiilor dumitale"
*
să aibă vreo cinci şase anişori
pe trupul ei micuţ se ţese neaua
ca un giulgiu
şi însăşi iarna-i curge-acum prin vene
n-are basma
doar cârpe roşii împletite-n coade
şi fulgi de nea

din ochiul drept o lacrimă de înger
din ochiul stâng o lacrimă de demon
se scurg tăcute peste salba aurie etalată
ca un blazon

cu mâini albastre strânge punga cu câţiva lei
legată-n brâu

n-are palton
sub fustele de pânză îi pare c-a păşit în iad
dar încă pune un picior
'naintea celuilalt