Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 30 august 2008

Murire

când s-a născut era deosebită
înălţătoare puternică
cuceritoare
părea invincibilă

până când
a început să moară

murea la răstimpuri
din ce în ce mai mici
din ce în ce mai mici

dar

renăştea de fiecare dată
din propria-i cenuşă
şi deschidea larg aripile albastre
zbura
întodeauna la tine


apoi
într-o zi ca oricare alta
a căzut din nou
s-a chircit de durere
adânc în sufletul meu
agonizând

era atât de singură
atât de neajutorată şi mică
tot mai mică mai slabă
mai ştearsă

a murit
în cele din urmă
fără să mai renască

locul ei e acum gol

şi nici măcar nu-mi mai pasă

Merg

trupul meu simte dureri
ce nu ştia că există

pun un picior înaintea celuilalt
apoi iar
un picior înaintea celuilalt
şi fiecare pas e un urlet înnăbuşit
merg

pe drumul meu am rămas eu
şi ploaia
ne completăm
ea tumultuoasă şi caldă
eu sleită şi udă
nu ne grăbim

azi vreau să mă bucur de ploaie
şi de oboseală
de durere
azi vreau să mă bucur de viaţă
cu toate zilele şi nopţile ei
irepetabile de aceea merg

marți, 26 august 2008

Cer de vara

Cosaşul miop

Azi, din turmele de gâze, ce le păstorea Ionuţ,
A sărit pe fusta Inei, un cosaş verde, prostuţ.
„Ce paci gâzule aita?”Îl certa peltic băiatul.
Dar cosaşul cu emoţii, sărea de pe-un pliu pe altul.
Fusta verde, iarba ‚’naltă, le-a cam confundat socot.
Ina însă îmi şopteşte:” Gâzu’ e un pic miop.”

Odată ca niciodată

atonic afonic atipic aseară
am găsit cuminte la mine-n călimară
o apoveste de vară

*
odată ca niciodată odată demult
mă căţăram în braţele copacilor
până la cer
şi mă jucam de-a frunza
sub tălpile mele scoarţele murmurau
basme cu spiriduşi şi dragoni
în timp ce din palme imi creşteau cuiburi
de somn

odată ca niciodată odată demult
mă arcuiam la marginea ploilor
ca un curcubeu
crescut din oala cu galbeni
a spiriduşilor


odată ca niciodată odată demult
în părul meu se împleteau
toate culorile
să moară de ciudă toţi
dar mai ales ciorile
cărora le lăsam periodic pe casă
câte un dinte de fată
cuminte
să nu lege
zorile
*
am uitat să vă zic că pe atunci aveam aripi
de înger de gâză de colibri şi de lin
în fiecare dimineaţă zburam câte puţin
am început cu zboruri mărunte cum ar fi
până la margareta din curte
apoi când am prins curaj
am planat pe primul garaj
acolo m-a ochit o mâţă roşcată
de era să nu mai zbor niciodată
cu aripi de lin am zburat pe sub râu
uşoară ca spicul de grâu
am zburat cu brevetul meu de visător
până-ntr-o zi când am adormit pe un nor
şi trezindu-mă în ceaţă totală
m-am prăbuşit în călimară

Funigei

am trimis gândurile mele funigei departe
în vremea când noi suntem şoapte înlănţuite -n descântece vechi
şi primul spasm al iubirii propagă unde concentrice tot mai afunde
am trims funigeii de gânduri departe departe
la căpătâiul iubirii din prima ta noapte
când mâinile noastre-ncleştate în clipă scriu primul poem
în cuvinte tăcute şi tăcerile noastre au rouă pe frunte

luni, 25 august 2008

Femeie clepsidră

prin mine timpul se scurge alene


sedimentând


nisipuri verzi şi galbene albastre


se fac delte


la fiecare început de gând


în trupul meu de femeie clepsidră


am închis efemerul

gustat de celule pe rând

iar clipa ce moare pe inima mea

e o pată

cât un grăunte de dor ne-mplinit



dar trupul meu de femeie clepsidră

n-aşteptă

se-ntoarce din vreme furând