Postări

Se afișează postări din august, 2008

Murire

când s-a născut era deosebită înălţătoare puternică cuceritoare părea invincibilă până când a început să moară murea la răstimpuri din ce în ce mai mici din ce în ce mai mici dar renăştea de fiecare dată din propria-i cenuşă şi deschidea larg aripile albastre zbura întodeauna la tine apoi într-o zi ca oricare alta a căzut din nou s-a chircit de durere adânc în sufletul meu agonizând era atât de singură atât de neajutorată şi mică tot mai mică mai slabă mai ştearsă a murit în cele din urmă fără să mai renască locul ei e acum gol şi nici măcar nu-mi mai pasă

Merg

trupul meu simte dureri ce nu ştia că există pun un picior înaintea celuilalt apoi iar un picior înaintea celuilalt şi fiecare pas e un urlet înnăbuşit merg pe drumul meu am rămas eu şi ploaia ne completăm ea tumultuoasă şi caldă eu sleită şi udă nu ne grăbim azi vreau să mă bucur de ploaie şi de oboseală de durere azi vreau să mă bucur de viaţă cu toate zilele şi nopţile ei irepetabile de aceea merg

casa bantuita

Imagine

Iza

Imagine

Bia

Imagine
în faţa blocului cu pumnii strânşi copiii numără "un cartof doi cartofi" bia e prietena mea are un an şi ceva dar se amestecă printre ei vrea să fie şi ea numărată "un toş doi toşi" copiii răd şi o primesc între ei s-au aşezat pup bia îi numără "un toş doi toşi" TO_ID_5239232211691631250" />

Deea

Imagine

Cer de vara

Imagine

Cosaşul miop

Azi, din turmele de gâze, ce le păstorea Ionuţ, A sărit pe fusta Inei, un cosaş verde, prostuţ. „Ce paci gâzule aita?”Îl certa peltic băiatul. Dar cosaşul cu emoţii, sărea de pe-un pliu pe altul. Fusta verde, iarba ‚’naltă, le-a cam confundat socot. Ina însă îmi şopteşte:” Gâzu’ e un pic miop.”

Odată ca niciodată

Imagine
Odată ca niciodată  atonic afonic atipic aseară am găsit cuminte la mine-n călimară o apoveste de vară * odată ca niciodată odată demult mă căţăram în braţele copacilor până la cer şi mă jucam de-a frunza sub tălpile mele scoarţele murmurau basme cu spiriduşi şi dragoni în timp ce din palme imi creşteau cuiburi de somn odată ca niciodată odată demult mă arcuiam la marginea ploilor ca un curcubeu crescut din oala cu galbeni a spiriduşilor odată ca niciodată odată demult în părul meu se împleteau toate culorile să moară de ciudă toţi dar mai ales ciorile cărora le lăsam periodic pe casă câte un dinte de fată cuminte să nu lege zorile * am uitat să vă zic că pe atunci aveam aripi de înger de gâză de colibri şi de lin în fiecare dimineaţă zburam câte puţin am început cu zboruri mărunte cum ar fi până la margareta din curte apoi când am prins curaj am planat pe primul garaj acolo m-a ochit o mâţă roşcată de era să nu mai zbor niciodată cu aripi de lin am zburat pe sub râu uşoară ca spic...

Funigei

am trimis gândurile mele funigei departe în vremea când noi suntem şoapte înlănţuite -n descântece vechi şi primul spasm al iubirii propagă unde concentrice tot mai afunde am trims funigeii de gânduri departe departe la căpătâiul iubirii din prima ta noapte când mâinile noastre-ncleştate în clipă scriu primul poem în cuvinte tăcute şi tăcerile noastre au rouă pe frunte

FEMEIE CLEPSIDRĂ

Imagine
Femeie Clepsidră prin mine timpul se scurge alene sedimentând nisipuri verzi şi galbene albastre se fac delte la fiecare început de gând în trupul meu de femeie clepsidră am închis efemerul gustat de celule pe rând iar clipa ce moare pe inima mea e o pată cât un grăunte de dor ne-mplinit dar trupul meu de femeie clepsidră n-aşteptă se-ntoarce din vreme furând