într-o zi m-am trezit şi n-am mai găsit lăngă mine iubirea
am pornit să o caut pe străzile amorţite ale oraşului
dar străzile nu ştiau nu auziseră de ea
am strigat-o în văi la răscruce de vânturi dar vânturile toate erau străine de ea
atunci am urcat în munţii de piatră am strigat m-am cântat
dar cremenea şi granitul mi-au zdrelit trupul şi au tăcut
fiindcă nu aveau cunoştinţă de ea
m-am oprit o clipă să-mi oblojesc rănile să le spăl în fluviu
timpul e fluviul năvalnic ce se revarsă şi fură şi duce şi duce
lângă el soarele mi-a dogorit pielea vântul de gheaţă
mi-a înăsprit chipul şi mi-a albit părul dar nimeni nu mai ştie
unde o fi sau dacă mai trăieşte iubirea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu