tunelul e negru şi aerul ce mă-neacă la fel
picioarele înfăşate în frig mă susţin
încă merg
din când în când mă împiedic mai cad
dar adulmec lupeşte pământul mă ridic
şi o iau de la cap nu văd
nu ştiu de ce merg poate
în sângele meu e sisif încifrat
adulmec poteca şi o iau mereu de la cap
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu