Mama e bolnavă.Timp de trei zile ne-a speriat pe toţi, chiar şi pe mine, care sunt întotdeauna tare în asemenea momente.Crizele ei au schimbat rolurile.Mama e un copil încăpăţânat, eu sunt adultul raţional.I-am certat pe toţi.Le-am interzis să plângă în faţa ei.
Acum e ceva mai bine, dar fişa ei medicală a devenit un portofoliu, în care Ei adaugă mereu, câte ceva.Spitalul nu o mai înspăimântă, acceptă cu curaj tratamentul.
În salon mai e o tanti, mai bătrână decât mama.Îmi pare ursuză.
Lavinia vine zilnic. Încercăm amândouă să o răsfăţăm şi parcă am vrea să întoarcem timpul, să fim din nou copii, nişte copii mai cuminţi decât am fost.
Tanti Repa e în salonul de alături şi o vizitează şi ea pe mami. Îşi ridică reciproc moralul.
La ea nu vine nimeni, dar se bucură când ne vede pe noi, de parcă am fi şi fetele ei.
Se bucură de noi, dar mai ales de Bia, pe care Lavinia o aduce la buni.
În încăperea mare vocea Biei răsună şi ne temem să nu deranjăm. O iau în braţe şi o duc la fereastră...să vadă „cioile”.
În trunchiul unui copac se aud nişte bătăi:"Cioc, cioc, cioc.”
„Auzi Biuţa?”Şoptesc la urchea fetiţei şi ei pare să-i placă vorbirea şopită. Îmi şopteşte şi ea la ureche:” Cioc, cioc”. Dar nu are răbdare, vrea să alerge şi eu o las iar pe jos.
Mamăsa o întreabă :”Ce ai văzut cu Ina?”
Bia aleargă cât e salonul de mare şi strigă:” Ciucuca!Ciucuca!
Tanti, care mie îmi părea ursuză, râde din toată inima”. Nu poţi să nu iubeşti aşa scumpete de fată.”
Bia a devenit vedeta spitalului. De cum apărem pe alee, femeile o scuipă de deochi. Toate ştiu la cine vine ea şi ea ca o artistă, trimite bezele şi pupici tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu