lumina albă zbatere de aripi
loveşte pleoapele
cufundate în lene
nu vreau să deschid
încă mă caut
şi dincoace e nevoie de mine
nu vreau să aud dimineaţa
sporovăind ca o precupeaţă
nici musca obraznică
cu aripi de plasă
nu vreau să văd lumea
sedată măruntă imună la viaţă
nu vreau să văd nici măcar
perna îngrămădită sub tâmplă
dincoace de pleaoape dealtfel
e încă nevoie de mine
şi culorile cântă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu