M-am întors la vechiul meu blog ca la un jurnal cu amintiri estompate
Ursire
Solicitați un link
Facebook
X
Pinterest
E-mail
Alte aplicații
liră albă vers desculţ presărat pe drumuri reci şoapte prinse de urechi cântec şi descântec mut desfăcut şi răsfăcut inimă de ciută bearcă voce mică lacrimi rouă şi în ochi ciob de cristal să nu-ţi fie mintea stearpă ci lucoare de opal
câteodată patetică singurătatea are gust de mucegai şi curge de-a valma peste toate cuvintele ca un blestem ea miroase a ceaţă lăptoasă şi deasă impregnată în veştmintele lăsate în urmă ca un balast singurătatea are o textură neuniformă striată câteodată fierbinte cateodată de piatră pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă şi fără culoare singurătatea se tânguie în surdină câteodată sublimă
Alma nu minte.Nu poate, chiar dacă-ar vrea, ar trăda-o chipul.Nici ea nu ştie de ce...poate din comodiate.E obositor să fii mincinos(crede ea),să ţii minte minciunile pe care le-ai spus, pentru a nu te da de gol şi e groaznic să judeci oamenii după sufletul tău, când tu minţi. De aceea, când miroase minciunile care îi sunt adresate, se simte de fiecare dată, trădată.Iar ele sunt multe,prea multe pentru a le ingnora.
funcţionez sacadat îmi cresc noduri în gât şi pe pleoape în vene o maladie la modă îmi spun şi înghit conştiincios sigle vocale consoane reclame bizare butonez în fiecare zi la ora cinci îmi testez toate nodurile le număr şi trec în revistă orice schimbare de ton sau textură apoi le badijonez cu venin de cobră regală şi mă întreb ce accident genetic a avut rezultat mersul biped
Comentarii