câteodată patetică
singurătatea are gust de mucegai şi
curge de-a valma peste toate cuvintele
ca un blestem ea miroase a ceaţă
lăptoasă şi deasă impregnată în veştmintele
lăsate în urmă ca un balast
singurătatea are o textură neuniformă striată
câteodată fierbinte cateodată de piatră
pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă şi fără culoare
singurătatea se tânguie în surdină
câteodată sublimă
2 comentarii:
singuri venim pe lume si tot singuri ne ducem. singuratatea ne insoteste pe tot parcursul vietii. de la singuratatea gandurilor, pana la cea a pasilor. si a reculegerii.
Dan,
multumesc mult pentru ca ma citesti!
Trimiteți un comentariu