Alma fumează.Pe un scaun, cu genunchii la gură, în bucătăria ei minusculă, aproape a uitat de ţigara cu totul albă, aflată între degetele mâinii ei stângi.Scrumul nefiresc de alb şi de lung strâns la celălalt capăt al ţigării e doar un semn că ea, Alma e bântuită din nou de gânduri deloc plăcute .Cel mai des şi mai aprig, o bântuie întrebarea "Ce dracu caut eu în viaţa mea?" Nu ştie să îşi răspundă.Din cănd în când trage cu încrâncenare în piept fumul şi tot amarul strâns de-a lungul anilor.Are senzaţia că, la un moment dat în trecut, trecutul ei cel atât de fără culoare, a luat-o pe drumul greşit şi regretă .Acum este târziu, poate nu prea târziu, dar are totuşi o vârstă şi teama că nu va putea să se rupă de tot calvarul ce reprezintă acum viaţa ei.
Viaţa ei...Cel mai amar îi e gustul pe care îl dă certitudinea că nu mai iubeşte bărbatul de lângă ea.
Nu mai poate.A luptat ani de-a rândul dar în cele din urmă a obosit şi azi nu-i mai pasă.Se simte pustiită, irosită şi nu înţelege mecanismul draconic care face ca doi oameni să convieţuiască chiar dacă sunt două jumatăţi a două sfere distincte.
Alma fumează şi-n fumul ţigării se ţes întrebări ale căror răspunsuri tot ea le va ştii cândva, poate măine, poate la vară, poate în viaţa de apoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu