Murire
când s-a născut era deosebită înălţătoare puternică cuceritoare părea invincibilă până când a început să moară murea la răstimpuri din ce în ce mai mici din ce în ce mai mici dar renăştea de fiecare dată din propria-i cenuşă şi deschidea larg aripile albastre zbura întodeauna la tine apoi într-o zi ca oricare alta a căzut din nou s-a chircit de durere adânc în sufletul meu agonizând era atât de singură atât de neajutorată şi mică tot mai mică mai slabă mai ştearsă a murit în cele din urmă fără să mai renască locul ei e acum gol şi nici măcar nu-mi mai pasă