când s-a născut era deosebită
înălţătoare puternică
cuceritoare
părea invincibilă
până când
a început să moară
murea la răstimpuri
din ce în ce mai mici
din ce în ce mai mici
dar
renăştea de fiecare dată
din propria-i cenuşă
şi deschidea larg aripile albastre
zbura
întodeauna la tine
apoi
într-o zi ca oricare alta
a căzut din nou
s-a chircit de durere
adânc în sufletul meu
agonizând
era atât de singură
atât de neajutorată şi mică
tot mai mică mai slabă
mai ştearsă
a murit
în cele din urmă
fără să mai renască
locul ei e acum gol
şi nici măcar nu-mi mai pasă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu