Postări

scâncet

ascult scâncetul ploii bolnave de jale mă cânt dincolo de durere sunt eu murmurând la-ntâmplare cuvinte violet şi albastre cu sensuri neclare cuvinte rotunde sărate amare dincolo de durere sunt eu şi scâncetul ploii primordiale

Dincoace de pleoape

lumina albă zbatere de aripi loveşte pleoapele cufundate în lene nu vreau să deschid încă mă caut şi dincoace e nevoie de mine nu vreau să aud dimineaţa sporovăind ca o precupeaţă nici musca obraznică cu aripi de plasă nu vreau să văd lumea sedată măruntă imună la viaţă nu vreau să văd nici măcar perna îngrămădită sub tâmplă dincoace de pleaoape dealtfel e încă nevoie de mine şi culorile cântă

chivuţa

"îndură-te să îţi dea Dumnezeu sănătate dumitale şi copiilor dumitale" * să aibă vreo cinci şase anişori pe trupul ei micuţ se ţese neaua ca un giulgiu şi însăşi iarna-i curge-acum prin vene n-are basma doar cârpe roşii împletite-n coade şi fulgi de nea din ochiul drept o lacrimă de înger din ochiul stâng o lacrimă de demon se scurg tăcute peste salba aurie etalată ca un blazon cu mâini albastre strânge punga cu câţiva lei legată-n brâu n-are palton sub fustele de pânză îi pare c-a păşit în iad dar încă pune un picior 'naintea celuilalt

Peregrin

am tălpile însângerate şi fiecare pas e-un chin cu sufletul în palme caut un adăpost sunt peregrin am umerii încovoiaţi de jale şi-n fiecare vorbă un suspin cu sufletul în palme caut un adăpost sunt peregrin nu vreau să plâng dar lacrimile mele sunt împletite în destin cu sufletul în palme caut un loc de mas sunt peregrin

Pact cu un zeu fără nume

vreau să pândesc să-nţeleg să învăţ felul în care te strecori elegant printre gânduri oricine-ar jura că ai fost acolo mereu în nopţile lăptoase şi reci în după amiezele fierbinţi şi prăfoase în dimineţile cu lună neştearsă vreau să pricep cum şi unde dispari într-o clipă când spăşită îţi caut lumina de miere în mine ascunsă şi mă rătăcesc în mine străină ca un haiduc în păduri nepătrunse paşii mei tremuraţi strivesc struguri albi din via propriei toamne şi mă jur să împart vinul nou pe din două cu tine dacă mă-nveţi să mă nasc şi să mor elegant împreună cu mine

Sete de vineri

gata ţi-am încrestat numele în spirala acestei zile de aceea îţi spun fiu al Evei dacă mă iubeşti iubeşte-mă azi ţi-am înregistrat mersul peste sonorul acestei file mi-am suflecat liniştea să fiu aproape de tine de aceea îţi spun fiul al Evei venit de departe dacă mă doreşti doreşte-mă acum căt mi-e încă sete de vineri

Cuvântul acela

noi suntem altfel nu irosim cuvintele pe declaraţii pentru că sună bombastic şi totuşi eu am avut o tentativă printre rânduri aproape reuşită când tu ai aruncat cuvântul acela l-am luat între palme ca pe un măr sau un glob de crăciun dar el prostul a explodat priveşte-mi sufletul în ochi ca pe o căprioară vânat smulge din el toate aceste cioburi care vrei sau nu independent de noi s-au încrustat