VORBE

câteodată patetică singurătatea are gust de mucegai  şi curge de-a valma peste toate cuvintele ca un blestem ea miroase a ceaţă lăptoasă şi deasă impregnată în veştmintele lăsate în urmă ca un balast singurătatea are o textură neuniformă striată câteodată fierbinte cateodată de piatră pentru timpanul ucis de rutină întotdeauna tăioasă şi fără culoare singurătatea se tânguie în surdină câteodată sublimă

funcţionez sacadat îmi cresc noduri în gât şi pe pleoape în vene o maladie la modă îmi spun şi înghit conştiincios sigle vocale consoane reclame bizare butonez în fiecare zi la ora cinci îmi testez toate nodurile le număr şi trec în revistă orice schimbare de ton sau textură apoi le badijonez cu venin de cobră regală şi mă întreb ce accident genetic a avut rezultat mersul biped

se-ntunecă cerul se rupe şi plânge în ropote lacrimi amare şi mari s-a dus înc-o mamă în ceruri pe ritmuri funebre se clatină plopii poarta se tănguie şi iarba şi vântul în dangăn de clopot se mişcă pamântul orfani au rămas doi copii în dangăn de clopot se clatină zarea şi turla cu cruce şi zarzărul crud de atâta durere suspină şi moartea doar stele mai cad

uneori îngână acorduri de muzică folk ce dacă e afonă amurgul se varsă-n ape roz violet în vreme ce ea preţ de câteva sistole diastole sistole zdrăngăne fără pic de talent balade

Lup tânguit îndelung dureros ASCUȚIT  urletul lui spintecă luna ca un harpon din lună  se scurge durerea peste capcana tăioasă  pusă de om tânguit îndelung dureros  ascuțit  urletul lui spintecă luna ca un harpon din lună  se scurge durerea  peste capcana tăioasă  pusă de  Om

Motanului aproape leşinat, De vreo trei zile nemâncat, S-a nimerit în fapt de seară, Un şoricel să-i pice-n gheară. Micuţ, sfrijit,ca vai de el, Aproape îngheţase bietul şoricel. Dar şi-a făcut curaj pe dată, Rugându-se cu voce tremurată: "Nu mă mânca, te rog frumos! Căci nu sunt tocmai sănătos. Abia ieşit din iarnă şi din gripă, Nu sunt eu cina cea mai potrivită. Nu ţi-aş ajunge nici pe o măsea Şi-ar fi degeaba osteneala ta. Mai lasă-mă să mă îngraş puţin Şi vei avea răsplată un festin "Motanu-l măsură cu ochi sticlos Şi îl lăsă din gheară jos. "Îţi dau răgaz până la Paşti, Dar să faci bine să te-ngraşi! "S-au scurs de-atunci mai multe săptămâni, Când, după Paşti, în prima zi de luni, Fugind spre gaura de la cămară, Motanu nostru-l vede într-o doară, Pe şoricel, acum mai gras. Deci, îi strigă cu miere-n glas: "Hei, şoricel fii de cuvânt Şi lasă-mă să te mănînc!" Dar rozătorul stând la adăpost, Îi râse-n nas, ca unui pr...

mărunte fără lumină crisalide golite cuvintele nu spun doar ascund gânduri albite timp pliat între riduri