am trimis gândurile mele funigei departe
în vremea când noi suntem şoapte înlănţuite -n descântece vechi
şi primul spasm al iubirii propagă unde concentrice tot mai afunde
am trims funigeii de gânduri departe departe
la căpătâiul iubirii din prima ta noapte
când mâinile noastre-ncleştate în clipă scriu primul poem
în cuvinte tăcute şi tăcerile noastre au rouă pe frunte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu