Postări

lup

Imagine
Lup tânguit îndelung dureros ASCUȚIT  urletul lui spintecă luna ca un harpon din lună  se scurge durerea peste capcana tăioasă  pusă de om tânguit îndelung dureros  ascuțit  urletul lui spintecă luna ca un harpon din lună  se scurge durerea  peste capcana tăioasă  pusă de  Om

Motanul fraierit

Imagine
Motanului aproape leşinat, De vreo trei zile nemâncat, S-a nimerit în fapt de seară, Un şoricel să-i pice-n gheară. Micuţ, sfrijit,ca vai de el, Aproape îngheţase bietul şoricel. Dar şi-a făcut curaj pe dată, Rugându-se cu voce tremurată: "Nu mă mânca, te rog frumos! Căci nu sunt tocmai sănătos. Abia ieşit din iarnă şi din gripă, Nu sunt eu cina cea mai potrivită. Nu ţi-aş ajunge nici pe o măsea Şi-ar fi degeaba osteneala ta. Mai lasă-mă să mă îngraş puţin Şi vei avea răsplată un festin "Motanu-l măsură cu ochi sticlos Şi îl lăsă din gheară jos. "Îţi dau răgaz până la Paşti, Dar să faci bine să te-ngraşi! "S-au scurs de-atunci mai multe săptămâni, Când, după Paşti, în prima zi de luni, Fugind spre gaura de la cămară, Motanu nostru-l vede într-o doară, Pe şoricel, acum mai gras. Deci, îi strigă cu miere-n glas: "Hei, şoricel fii de cuvânt Şi lasă-mă să te mănînc!" Dar rozătorul stând la adăpost, Îi râse-n nas, ca unui pr...

timp pliat

mărunte fără lumină crisalide golite cuvintele nu spun doar ascund gânduri albite timp pliat între riduri

Ursire

Imagine
liră albă vers desculţ presărat pe drumuri reci şoapte prinse de urechi cântec şi descântec mut desfăcut şi răsfăcut inimă de ciută bearcă voce mică lacrimi rouă şi în ochi ciob de cristal să nu-ţi fie mintea stearpă ci lucoare de opal

scâncet

ascult scâncetul ploii bolnave de jale mă cânt dincolo de durere sunt eu murmurând la-ntâmplare cuvinte violet şi albastre cu sensuri neclare cuvinte rotunde sărate amare dincolo de durere sunt eu şi scâncetul ploii primordiale

Dincoace de pleoape

lumina albă zbatere de aripi loveşte pleoapele cufundate în lene nu vreau să deschid încă mă caut şi dincoace e nevoie de mine nu vreau să aud dimineaţa sporovăind ca o precupeaţă nici musca obraznică cu aripi de plasă nu vreau să văd lumea sedată măruntă imună la viaţă nu vreau să văd nici măcar perna îngrămădită sub tâmplă dincoace de pleaoape dealtfel e încă nevoie de mine şi culorile cântă

chivuţa

"îndură-te să îţi dea Dumnezeu sănătate dumitale şi copiilor dumitale" * să aibă vreo cinci şase anişori pe trupul ei micuţ se ţese neaua ca un giulgiu şi însăşi iarna-i curge-acum prin vene n-are basma doar cârpe roşii împletite-n coade şi fulgi de nea din ochiul drept o lacrimă de înger din ochiul stâng o lacrimă de demon se scurg tăcute peste salba aurie etalată ca un blazon cu mâini albastre strânge punga cu câţiva lei legată-n brâu n-are palton sub fustele de pânză îi pare c-a păşit în iad dar încă pune un picior 'naintea celuilalt