Fiecare palmă deschisă, e o carte cifrată,
Scrisă de ursitoare, sau poate de soartă.
Uneori, palmele noastre cuminţi şi tăcute,
Ascund în ele poveşti de nimeni ştiute.
Fiecare palmă deschisă e o taină păzită,
De zâne, în straie de lumină topită.
Palma mea stângă, spre exemplu, e rugă aprinsă
Închinată iubirii de prunci necuprinsă.
Iar palma dreaptă, la fel de curată, e artă.
Delicată, măiastră, sculptată în piatră.
Palmele mamei, bătrâne, sunt doine duioase.
Îndelung tremurate, de jale, dureros de frumoase.
Fiecare palmă întinsă de lume, e punte.
Spre fericirea formată din lucruri mărunte.
O palmă în alta, sădeşte Câmpii Elizee,
O palmă deschisă e mereu epopee
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu