salonul bej
cu şase paturi pe rotile
într-un pat eu
în altul ea
la geam e plopul care face ciori
şi-un tei
din când în când ne vorbim
eu aproape absentă
ea lividă şi rece
din când în când ne pândim
eu cu coada ochiului stâng
ea cu hăurile acelea mâloase
din când în când ne simţim
eu o simt în sânge
în oase
ea mă simte mereu
mai aproape
şi mireasma de tei
ne-nfioară
pe mine că n-aş vrea să plec
pe ea că nu vrea
să mă doară
*
azi mi-au adus preot
şi lumină
mă priveau încruntaţi
bombănind nu ştiu ce într-un colţ
eram mică
şi grea
şi străină
le-am spus apoi de testament
simţeam şi eu
din patul meu pe roţi
cum şacalii
transpiră
*
într-un final suntem noi
ea aproape prezentă
eu lividă şi rece
ne ştim pe de rost
ne simţim
în sânge
în oase
aproape
noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu