De stau drept şi judec strâmb,
zic ca nu-s decât un hârb,
rătăcit între cristale,
ametiste şi opale.
Lume bună,feţe rase
persoane simandicoase,
strălucesc şi râd în soare,
de un hârb cu coate goale.
N-oi avea multe de spus
şi nici şcoale multe nu-s
în cv-ul meu umil
dar nu-mi vine sâ mă-nchin,
nici sâ plâng ,nici să suspin,
nu-mi vine nici să m-ascund
de ruşine că-s bolând.
Zău, aşa năuc şi tămp,
strălucesc deşi sunt hârb,
judec drept şi... stau mai strâmb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu